Bulgakov pe timp de criză

Recitesc astăzi corespondenţa şi jurnalele lui Bulgakov (publicate de Polirom în 2006). Mă uimeşte actualitatea lor, mai mult decât m-aş fi gândit până în acest moment. Poate că aveam nevoie să mai cresc şi să cunosc mai mult ca să cred pe cuvânt condiţia artistului pe timp de criză. Bulgakov-mare amator de bere, interesat de cursul financiar din '20-'30, împărţit între grijile de zi cu zi şi literatură, cu o largă viziune asupra politicii timpului său. Volumul din faţa mea îmi arată un Bulgakov uman, care, surprinzător, nu este aproape cu nimic diferit de vocea sa narativă. Respect pentru cei care puteau fi atât de sinceri în acele vremuri. Într-un mod ciudat nesiguranţa traiului şi lipsa de interes pentru cultură este la fel de vie în 2011, cum era şi în Rusia anilor '20, iar acest lucru nu cred că ne face mare cinste. "Îmi pare rău că într-o scrisoare de mici dimensiuni nu vă pot reda amănunţit cum se înfăţişează Moscova acum. Pe scurt, vă pot spune că se duce o luptă nebună pentru existenţă şi pentru adaptarea la noile condiţii de viaţă. (...) Am un loc de muncă. E adevărat că nici pe departe nu e lucrul cel mai important. Trebuie să te pricepi să faci rost şi de bani. Şi în acest al doilea punct imaginaţi-vă că am izbutit. E adevărat, într-o cantitate neglijabilă, deocamdată. Însă, oricum, în această lună, Tasia şi cu mine o să mâncăm cumva, avem o provizie de cartofi (...) Amândoi umblăm prin Moscova în paltonaşele noastre. De aceea eu merg cumva cu un şold înainte (nu se ştie de ce, mă suflă vântul pe partea stângă) Visez să-i procur Tatianei încălţări călduroase. N-are chiar nimic înafară de pantofi"(scrisoare din noiembrie 1921, Bulgakov către mama sa). Trist, dar adevărat: să citeşti şi să vezi că trecerea anilor sau a regimurilor n-au adus nimic în plus sau în minus, şi că pe timp de criză se pare că ne-am întors cu o sută de ani. Cu ce este diferită viaţa de astăzi atunci când dai găuri în buget la cumpărarea unei singure perechi de pantofi? Cu toate astea, mie, lectura jurnalelor îmi ridică moralul: se poate supravieţui la limită, Bulgakov ne-o dovedeşte. Şi, mai mult decât atât, Annuşka cea plină de ghinion, A EXISTAT!

O altă parte interesantă sunt scrisorile lui Bulgakov către Stalin, cererea de emigrare adresată conducătorului,repetată în câteva rânduri. "(...) mă adresez d-voastră şi vă rog să interveniţi pe lângă Guvernul URSS SĂ FIU EXPULZAT PESTE GRANIŢĂ ÎMPREUNĂ CU SOŢIA MEA" (iulie 1929, Bulgakov către I.V. Stalin). Aş fi fost curioasă să ştiu dacă Stalin i-a răspuns măcar la una din scrisori.

Într-o lume în care fiecare acţiune întreprinsă necesită acte, cereri şi tot felul de liste, e tot mai greu să fii conştient de lucrurile care contează. Cum ar fi, să-ţi urmezi visul...

Mihail Bulgakov,

Corespondenţă. Jurnale

Editura Polirom 2006

Traducere, note şi indice de Ana-Maria Brezuleanu

Prefaţă de Ion Vartic

476 pagini

De încheiere: mi-aş dori câteodată ca nebunia din Maestrul şi Margareta să se întâmple pentru unii în zilele noastre

Mai recomand: Romanul-dramatic al lui Bulat Okudjava, L'amour toujours (Editura Polirom, Iaşi 1998), pe care-l puteţi obţine dintr-un clic de pe okazii.ro.