Spectacolul se doreşte a fi un eseu/documentar despre mult digeratul mit al lui Vlad Ţepeş, cel mai celebru român din toate timpurile. Şi cine l-a făcut pe Ţepeş un brand, dacă nu un străin care habar n-avea de istoria românilor? Şi, mai ales, ce să facă românii cu el? Normal, proiecte de finanţare europeană, programe Phare, birocraţii ucigătoare pentru urmaşii lui Dracula. Să se construiască un monument sau o pensiune în amintirea voievodului? Hotărârea se va lua în momentul în care Genifera (Laczó Júlia), soţia directorului casei culturale din sat (Dimény Áron) va începe „conceperea proiectului” cu domnul Costi (Kollo Csongor). Până la urmă, banii vin tot de la rude angajate „la negru” în Italia. În căutare de vinovaţi responsabili pentru această situaţie, se ajunge la o mare concluzie: dacă Ţepeş ar trăi astăzi, ar fi atât de confuz încât ne-ar trage pe toţi în ţeapă!
Spectacolul este construit pe două planuri: cinematografic şi teatral. Prima categorie, evident mai bine construită, reprezintă mărturiile unor săteni despre ce înseamnă pentru ei Dracula şi visele lor legate de proiectele „manageriale” de vânzare a brandului pentru străini. În spectacol, filmările par să fie o entitate de sine stătătoare, în care interviurile au tot necesarul pentru a deveni un documentar comic reuşit, fără alte artificii. O dată ce „adevărata” poveste a personajelor este transpusă pe scenă, ea-şi pierde din acea faţetă comică. E adevărat, se dezvoltă relaţii şi se conturează o poveste, însă actorii par să imite indivizii filmaţi, mai mult decât să-i joace. Momentele de „teatru” şi momentele de „film” sunt două elemente care se succed alternativ, ca schimbatul canalelor la televizor, cu prea puţină cursivitate între ele. Mai mult, dau impresia de adevărată concurenţă, nu de un întreg. Ceea ce aduce în plus teatrul faţă de film este o scurtă „întâmplare mitică”, în care femeile căsătorite sunt vizitate de diavol, în lipsa soţului. O poveste interesantă, însă prea puţin exploatată, la fel ca prima imagine, lăsată în suspensie: vampiri dansând pe Minor Swing al lui Django Reinhardt, neluaţi în seamă de Omul interesat de ziare şi politică.
În 26-29 ianuarie 2012, Drakulatura şi alte spectacole pe tema migrării vor fi reprezentate la Graz.
Regizorul spectacolului, Robert Lakatos este creatorul filmului „Bahrltalo!”, premiat în 2008 la Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary cu premiul Europa Cinemas.
0 comentarii:
Post a Comment