"Vidul" lui Adalbert

Am fost aseară la filmul românesc din competiţia Comedy; un film despre care auzisem numai lucruri bune şi am intrat în sală cu mari speranţe. Ah, greşeala de a porni la drum cu mari aşteptări! Îmi recunosc vina.

Pe site-ul cinemagia, descrierea filmului începe aşa: "Visul lui Adalbert este o comedie neagră bazată pe o întâmplare petrecută în realitate într-o fabrică de pe vremea comunismului".

Şi acum, impresiile mele de după film (pentru că în timpul lui, am încercat o serie de sentimente negative...): în primul rând, eu sunt unul cei 70% din spectatori care s-au săturat de filmele româneşti făcute să reînvie epoca ceauşistă. Mi se pare o mare lipsă de inspiraţie să baţi apa în piuă pe aceeaşi temă. Mai ales în filmul de faţă, care apare după o pauză de un an sau doi de când subiectul părea lăsat în pace de cinefili. În plus, Visul... pare să prezinte unele elemente din acea vreme într-o manieră demonstrativă (cum ar fi povestea video-ului lăsată în coadă de peşte, dilema tricoului chinezesc, a prosoapelor şi a liftului nefuncţional etc etc etc), ca şi când ar transmite publicului mesajul "noi ştim cum a fost atunci şi vă arătăm şi vouă". În al doilea rând, povestea în sine, mie personal mi s-a părut complet neinteresantă. Iulică (Gabriel Spahiu) are un vis să facă filme, însă toţi râd de el, Iulică lucrează într-o fabrică, iar acasă are o nevastă enervantă şi guralivă şi o amantă puţin intelectuală şi fără un ochi. Oricum nu se întâmplă nimic cu povestea propriu-zisă a lui Iulică. Viaţa individului este expusă şi cu asta basta. Nu pare să fie relevantă pentru scenariu. Adevărata poveste este că Iulică, în ultimele minute de film îşi taie o mână, încercând să facă o reconstituire a unui accident de muncă în care un coleg de-al lui îşi tăiase o mână. Un banc prost, dar se pare, adevărat, pe care regizorul (Gabriel Achim) a simţit nevoia să îl transpună într-o peliculă de 101 de minute.

Din film mai fac parte şi actorii: Coca Bloos, Ozana Oancea, Doru Ana şi Mimi Brănescu, pentru care m-am dus să văd filmul, dar din păcate, nu au fost suficient de mult exploataţi ca personaje în interiorul scenariului. Surpriza mea a fost să-l văd pe unul din băieţii de la Vodaphone Maximia făcând pe muncitorul în fabrică. Mă aşteptam ca dintr-un moment într-altul să scoată telefonul şi să mă îmbie să intru în Maximia.

Singurul lucru care mi-a plăcut în film au fost pozele. Fără glumă. Cine le-a ales, le-a găsit pe cele mai frumoase. Mulţumesc.

Tot site-ul cinemagia ne informează că filmul a câştigat în urma contestaţiei la concursul din iunie 2010, organizat de CNC, şi prezentat la Connecting Cottbus 2008 şi Crossroads Salonic 2009.

Iata şi trailerul: