Dietetica lui a.l.ş

De două zile citesc Mica dietetică a lui Alex Leo Şerban. Ce-i drept, cum lectura merge repede, aş fi putut termina cartea in maxim o zi, dar o lungesc cu bună ştiinţă, pentru că vreau ca personajul (persoana, personalitatea) lui a.l.ş să fie mai mult timp cu mine. Nu l-am cunoscut niciodată pe a.l.ş, dar mi-aş fi dorit foarte mult, l-am văzut la fiecare ediţie TIFF, la lansări de carte, la prezentări etc etc şi am fost foarte afectată să aud să a plecat dintre noi. Am avut dreptate să cred că festivalul nu va mai fi la fel.

Citesc cartea lui a.l.ş din nevoia de a mă simţi deconectată, la fel cum i-am citit şi compilaţia de cronici de film apărută la Polirom, De ce vedem filme. Ei bine, Mica dietetică nu are nicio legătură cu criticul a.l.ş, ci cu omul. Cartea însumează o parte din articolele publicate în revista Elle, în care a.l.ş scrie doar despre sine, pentru că nu există în lume o plăcere mai mare decât să vorbeşti despre propria-ţi persoană. Articolele puse cap la cap dau senzaţia de jurnal, un jurnal scris pentru a fi citit, în a cărui pagini găsim un adevărat dandy, care se dă în vânt după cartofi prăjiţi, Leonard Cohen şi Roma pe timpul verii. Un om care vorbeşte despre iubirile sale din trecut şi prezent, despre Proust şi parcul drag, Parcul Ioanid, despre istorii de familie, adolescenţă şi tabieturi, vise şi bucuria de a trăi.

Citesc Mica dietetică cu plăcere, pentru că îmi aduce aminte de o activitate pe care o făceam şi eu acum vreo 6-7 ani. Îmi plăcea la nebunie să scriu despre mine, despre ce simt, despre ce mi-aş dori să simt/fiu. Această activitate am împărţit-o cu un grup de prietene şi, timp de un an de zile, am ţinut un fel de jurnal comun, care se mai află şi astăzi în sertarul meu. Mi-aş dori să o pot face din nou, e un scris-terapie, care uneori îmi lipseşte foarte mult. Consider că este cel mai greu lucru, să scrii sincer...despre tine.

Iar lui a.l.ş îi reuşeşte de minune. "Cred că lucrul cel mai tare este să faci (dacă se poate) numai ceea ce vrei. Este luxul suprem: faci ce-ţi place şi mai şi trăieşti din asta. Nu te îmbogăţeşti: trăieşti decent. Decât să te îmbogăţeşti trăind indecent....Mă rog, fiecare cu etica proprie A mea asta este." Şi a multora. Care te citim.

Merg mai departe:

"(...) Dar înafara criticilor de filme, mai scriu şi "despre altele". Păi, de exemplu despre ce? Păi, de exemplu, despre mine. Egotism, narcisism, blabla (başca mizantropie), dar şi convingerea că sunt subiectul la care (inafară de cinema) mă pricep cel mai bine. (...) Nu m-am gândit o secundă la cei care citesc. Altfel spus, nu am făcut compromisuri, nu m-am "adaptat" , nu m-am "marketizat". Pentru că primul compromis care vine atunci când consideri că "trebuie" să dai cititorului-care te cumpără- ceea ce vrea el/ea. Greşit! Trebuie să dai numai ce vrei tu. Te vinzi, dar asta nu înseamnă că te şi cumpără. O rubrică nu este o banană." a.l.ş îmi lasă aceeaşi impresie ca Antoine Doinel din 400 coups, a lui Truffaut.

Mica dietetică este un blog palpabil de 231 de pagini. Care e mai mult decât atât. Dă clasă bloggerilor. Şi scriitorilor de jurnale.

Merită.

Mica dietetică

Alex. Leo.Şerban

Editura Art 2011

231 pagini

Mai multe info aici

Recomandare: Anticiclopedia filmului. Dicţionar comic şi studii de haz, de la ed. Humanitas.