tag:blogger.com,1999:blog-45569648643293388902012-01-26T19:32:17.478+02:00Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.comBlogger1761100tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-4593878761957507372012-01-26T18:21:00.012+02:002012-01-26T19:32:17.488+02:00

A trecut destul de mult timp de la ultima postare pe blog, multe lucruri s-au schimbat, începând cu...anul. Supriza mea de 2012 vine puţin mai târziu, dar mai bine acum decât niciodată. Şi anume, un mini-interviu cu David Collins. Pentru cei care nu-l cunosc după nume sigur vor zâmbi când voi spune "The umbilical brothers". Celebrul duo australian care a făcut furori cu spectacole ca Speedmouse,

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-9017038207609012842011-12-16T12:26:00.010+02:002011-12-16T14:03:58.386+02:00

Cred că de la vârsta de 10-11 ani nu am mai citit ceva recomandat de mama. Văzând pofta de lectură cu care citea cartea lui Mikkel Birkegaard am dat un ochi romanului său de debut. Şi n-am mai putut să mă desprind de Bibiloteca umbrelor până la ultima pagină. De ce? Pentru că are o poveste intensă, de film poliţist, o combinaţie minunată de Numele trandafirului (fără acele descrieri ucigătoare)

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-9341859198886636542011-11-25T14:48:00.009+02:002011-11-26T11:42:39.331+02:00

Mă număr printre cei care fac views articolelor de cultură din cotidienele autohtone. De obicei, oamenii care le scriu nu fac parte din "lumea artistică/culturală" şi poate tocmai de asta mi se par interesante. Vreau să văd ce s-a înţeles dintr-un anume eveniment de acest gen, de la oameni care nu au venit cu lecţiile făcute de acasă, care se regăsesc sau nu acolo şi de ce. Nu vorbesc de cei care

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-24367031626865633572011-11-23T17:04:00.007+02:002011-11-24T10:50:24.979+02:00

Citesc astăzi romanul de debut a lui Antoni Casas Ros, considerat una din cele mai bune apariţii beletristice ale anului 2008, publicat la noi anul trecut la editura Vellant. Îmi place întrebarea aproape existenţialistă pe care şi-au pus-o cititorii şi critica o dată cu terminarea ultimei pagini din Teorema lui Almodovar. Cât la sută e autobiografie? Cât la sută e ficţiune?Casas Ros fascinează în

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-76428233954710582892011-11-22T10:50:00.005+02:002011-11-22T12:02:10.530+02:00

De două zile citesc Mica dietetică a lui Alex Leo Şerban. Ce-i drept, cum lectura merge repede, aş fi putut termina cartea in maxim o zi, dar o lungesc cu bună ştiinţă, pentru că vreau ca personajul (persoana, personalitatea) lui a.l.ş să fie mai mult timp cu mine. Nu l-am cunoscut niciodată pe a.l.ş, dar mi-aş fi dorit foarte mult, l-am văzut la fiecare ediţie TIFF, la lansări de carte, la

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-32778700247466214882011-11-20T12:53:00.007+02:002011-11-20T13:58:07.837+02:00

Am fost aseară la spectacolul Divas, in cadrul festivalului Temps D'Images. Anul acesta, festivalul s-a axat pe două linii asociate într-un mod cel puţin ciudat. Deloc supărătoare, această opţiune a organizatorilor a sporit diversitatea temelor, de la spectacole româneşti inedite, la un focus pe compania Pinei Bausch, workshopuri şi lecture-uri pe acelaşi subiect. Revenind, am fost aseară la

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-20876014563430031712011-11-05T08:54:00.004+02:002011-11-05T10:35:17.142+02:00

Mărturisesc că nu am intrat în sala de cinema cu mari speranţe la filmul Anonymous (r: Roland Emmerich, 2011). Aşteptasem de vreo două luni să apară pelicula în cinematografele noastre şi începusem să-mi pun tot felul de întrebări: un film despre Shakespeare, de la regizorul care a făcut Godzilla şi Soldat universal? Shakespeare nu e nici Rhys Ifans şi nici Rafe Spall (fiul lui Timothy Spall), ci

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-11604481927002122282011-11-01T09:04:00.005+02:002011-11-01T10:21:11.292+02:00

La cincisprezece ani, profesorul meu de pian m-a rugat să scriu o scrisoare către Dumnezeu în care să Îi cer să fiu cum aş dori să fiu, ce aş dori să fiu...Fără să ştiu care era subtextul acestei scrisori ciudate, am început să-mi pun, inconştient, întrebări: Cine sunt acum? Ce voi fi/Ce va fi cu mine în câţiva ani? Ce aş vrea să fie cu mine atunci? Mi-a luat câteva zile să o scriu, iar după

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-13881560808331934142011-10-18T11:09:00.009+03:002011-10-18T12:01:06.211+03:00

Un alt film de competiţie, aflat la un total alt pol (atât geografic cât şi în ce priveşte mesajul) este Revoluţia felinarelor roşii (China 2011, regia: Sam Voutas). Considerat ca fiind unul din cele mai "dezgheţate" pelicule proiectate anul acesta la Cluj cu ocazia festivalului, filmul poate fi văzut înainte de lansarea sa propriu-zisă, programată pe anul viitor. Povestea lui Shunzi (Jun Zhao)

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-72835672478755611162011-10-18T10:11:00.005+03:002011-10-18T11:00:08.691+03:00

Am fost aseară la filmul românesc din competiţia Comedy; un film despre care auzisem numai lucruri bune şi am intrat în sală cu mari speranţe. Ah, greşeala de a porni la drum cu mari aşteptări! Îmi recunosc vina. Pe site-ul cinemagia, descrierea filmului începe aşa: "Visul lui Adalbert este o comedie neagră bazată pe o întâmplare petrecută în realitate într-o fabrică de pe vremea comunismului".

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-42329356526187307782011-10-16T16:34:00.007+03:002011-10-16T17:43:39.747+03:00

A mai trecut un an şi festivalul Comedy a revenit cu "drame cu accente comice", aşa cum ne-a anunţat directorul său la festivitatea de deschidere. Aşadar, mi-am luat ieri casa în spinare şi-am pornit spre cinematografele din centru să mă delectez cu peliculele "de-a râsu' plânsu". De anul acesta, festivalul are două jurii, unul pentru lung- şi altul pentru scurtmetraj. Sâmbătă, 15 octombrie la

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-54259135815578008752011-10-16T14:46:00.004+03:002011-10-16T16:32:44.231+03:00

Şi pentru că e duminică, e zi de relaxare şi film. Mai jos e selecţia mea de scene cu actori simpatici atunci când dansează sau cântă...şi nu numai. A se scuza calitatea sau traducerea unor videoclipuri, cele în HQ au butonul de share blocat. Aşadar, iata clipurile care mi-au făcut după-masa:

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-25687680673830238182011-09-24T19:53:00.006+03:002011-09-24T22:39:34.193+03:00

În 2011, Polirom lansează o nouă colecţie de buzunar, pentru orice buzunar. Colecţia Top 10+ este dedicată bestsellerurilor din toate timpurile, de la Dostoievski la Nabokov sau Murakami. Cam toate romanele apărute sunt la cea de-a treia ediţie, iar cumpăratul lor e de-a dreptul chilipir. Dacă v-am făcut curioşi, puteţi accesa site-ul polirom, pentru a vedea oferta. Ieri am pus mâna pe romanul

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-11997767565937860242011-09-22T11:54:00.008+03:002011-09-22T19:11:53.938+03:00

Vă mai amintiţi basmele copilăriei? Poveştile cu happy-end, feţi frumoşi şi ilene cosânziene? Chiar dacă da, sau dacă nu, "trioul" Zmeiadei Spaţiale o să vi le aducă oricum aminte. Lobo, Koko si Fofo (adică Raluca Lupan, Diana Buluga şi Ingrid Robu) ne-au ţinut aseară o lecţie deschisă despre talentele şi artele zmeieşti, dar şi despre ştiinţa Zombalăului, al Zmăului şi al altor creaturi mitice.

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-51900783832662746842011-09-21T09:47:00.004+03:002011-09-21T15:58:15.746+03:00

Draculatura-Proiectul Brand Stroker (r: Róbert Lakatos ) este spectacolul care a închis workshopul internaţional Emergency Entrance (etapa a doua) de la Teatrul Maghiar de Stat. Spectacolul se doreşte a fi un eseu/documentar despre mult digeratul mit al lui Vlad Ţepeş, cel mai celebru român din toate timpurile. Şi cine l-a făcut pe Ţepeş un brand, dacă nu un străin care habar n-avea de istoria

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-55256368952707924552011-09-19T13:27:00.004+03:002011-09-19T14:05:18.926+03:00

M-am întâlnit o singură dată cu Johnny Răducanu. Se întâmpla pe vremea când începeam să fiu mare amatoare de jazz, visam să am o formaţie cu care să cânt frecvent într-un local până în primele ore ale dimineţii. Ei bine, nu s-a întâmplat asta. M-am lăsat de "meserie" în momentul în care mi-am dat seama că jazz-ul e o treabă mai serioasă decât îmi imaginasem eu la 16 ani, fascinată de viaţa de

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-46706002164118595942011-09-17T10:54:00.015+03:002011-09-17T12:55:38.982+03:00

Recitesc astăzi corespondenţa şi jurnalele lui Bulgakov (publicate de Polirom în 2006). Mă uimeşte actualitatea lor, mai mult decât m-aş fi gândit până în acest moment. Poate că aveam nevoie să mai cresc şi să cunosc mai mult ca să cred pe cuvânt condiţia artistului pe timp de criză. Bulgakov-mare amator de bere, interesat de cursul financiar din '20-'30, împărţit între grijile de zi cu zi şi

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-65082740358943134212011-08-29T19:28:00.007+03:002011-08-30T22:16:38.632+03:00

Astazi am ajuns la concluzia că jumătate din amintirile mele se împachetează în cutii de carton şi în saci de rafie. Trecutul meu se şterge o dată cu tencuiala de pe pereţii fostei mele şcoli, care se mută "silită de împrejurări". La fel ca profesorii mei şi profesorii profesorilor mei, am crescut într-o clădire rece din secolul al XV-lea, pe pereţii căreia ne-am lăsat cu toţii urmele. Şi mi-erau

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-38291646023691009412011-08-27T19:48:00.003+03:002011-08-27T20:05:05.462+03:00

Se poate ca sketch-urile lui Atkison să fie deja arhicunoscute, însă mie îmi place să mă întorc la ele cateodată şi să mă simt bine. Tema de astăzi: Shakespeare în viziunea lui Atkinson:

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-72251701550769583112011-08-27T01:24:00.008+03:002011-08-27T02:31:54.841+03:00

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte de cărţile din colecţia Cotidianul. Pe lângă faptul că au dat tonul tuturor în lansarea de cărţi ieftine, care să-ţi umple biblioteca, acestea se distingeau de restul prin faptul că erau, exclusiv, literatură din secolul XX, cărţi noi şi autori despre care nu s-ar fi întâmplat să auzi cu altă ocazie. Pe mine m-au entuziasmat şi le citesc şi astăzi cu mare

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-84396528868712319522011-08-25T20:34:00.016+03:002011-08-27T02:32:40.176+03:00

Vara asta am stat şi m-am uitat la filme. Mai bune, mai puţin bune, dar toate lansate de cel mult un an. Propun să începem gradual, cu: Călătoriile lui Gulliver (SUA, 2010, r: Rob Letterman) ...o rescriere nefericită a celebrului roman scris de Jonathan Swift. O comedie de tip B/C foarte americană, în care nu poţi să nu remarci "atenţia" pentru detalii ca All Stars, Coca Cola, Apple sau altele.

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-52985024321538523442011-08-05T22:06:00.006+03:002011-08-05T22:49:19.105+03:00

Michel Schneider este un scriitor extrem de galant...sau cel puţin aşa mi-a lăsat mie impresia în volumul său de eseuri, Morţi imaginare (ed. Art 2010). Face literatură despre literatură pentru că recunoaşte la un moment dat că "suntem ceea ce le datorăm altora. Iar eu ţin la lecturile mele, ele mă fac să scriu". Ei bine, am în faţă o carte, mai bine zis, o "tanatografie" cu ultimele cuvinte

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-42111677054160516872011-08-05T20:41:00.005+03:002011-08-05T21:22:24.810+03:00

Nu sunt o foarte mare cunoscătoare sau împătimită a comicsurilor, dar am prieteni care "îmi vând ponturi" în domeniu şi, chiar numai de dragul lor mai arunc un ochi peste ce mai e nou. De data asta, ce am vizionat în ultima săptămână m-a prins, cu toate că, repet, sunt cam înafara curetului :)) Vorbesc despre noua producţie Marvel Studios apărută în aprilie anul acesta în patru episoade, fiecare

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-67895492891309244422011-07-23T20:10:00.004+03:002011-07-23T20:17:47.537+03:00

Amy Winehouse a decedat astăzi, 23 iulie ora 4 pm. Ascult un concert memorabil. Blestemul "27"? She became a legend...

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-77601920790998660512011-07-22T13:07:00.014+03:002011-07-22T14:59:55.039+03:00

Cum poţi să duci lipsa cuiva pe care nu l-ai cunoscut niciodată? Sau mai mult, a unui artist cu a cărui operă nu ai apucat să intri în contact decât foarte puţin? Pentru mine, Vlad Mugur a fost o deschidere de drum, artistul absent care mi-a influenţat deciziile. Astăzi de împlinesc zece ani de zile de când a plecat dintre noi şi totuşi se mai vorbeşte despre el. Asta este, probabil, cel mai

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-43636660867974936212011-07-21T17:44:00.002+03:002011-07-21T17:46:36.743+03:00

...now available on youtube :P Vizioneaza-l acum in premiera!!!

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-30852369608733623162011-07-21T09:14:00.007+03:002011-07-21T10:24:33.977+03:00

Există "one hit wonders" peste tot în lume, în toate domeniile. Sau, între primul şi al doilea succes, toţi putem fi consideraţi "one hit wonder", apoi poate..."two hits wonder" sau chiar "un succes". Astăzi de dimineaţă citeam despre Polly Stenham, o tânără care, în 2007, la vârsta de 19 îşi făcuse debutul în teatru scriind That face pentru Royal Court. Prima ei piesă, montată din Belgia la New

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-91995651716910426212011-07-18T10:53:00.006+03:002011-07-18T11:41:45.013+03:00

Primul episod va trata, într-un mic eseu, teatralitatea lui Mihalcov, în producţia din 1994 Ars de soareFilmografia lui Mihalcov stă sub un semn cehovian. Că se porneşte de la un colaj, ca în Piesă neterminată pentru pianina mecanică, sau de la un scenariu original, producţiile semnate de el au la bază o teatralitate a construcţiei de rol şi de structură tipic stanislavskiană. De exemplu,

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-62997924011860690482011-07-17T21:54:00.004+03:002011-07-17T22:06:23.171+03:00

Mai multe detalii decât cele care se oferă în traileruri nu ştiu. Oricum, ele m-au convins şi abia aştept sfârşitul anului pentru Sherlock Holmes 2 (r: Guy Ritchie), Hugo (r: Martin Scorsese) şi Puss in Boots (r: Chris Miller)Până una alta, dacă nu aţi vizionat trailerurile, aveţi ocazia acum :)

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-18925408201886704632011-07-15T18:50:00.002+03:002011-07-15T18:54:25.885+03:00

Anton Pavlovici Cehov (29 ianuarie 1860- 15 iulie 1904)

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-25477898766852745252011-07-15T16:12:00.007+03:002011-07-15T16:55:43.485+03:00

Şi uite că a mai trecut o sesiune de bac. Şocată de rezultate, lumea a început să posteze pe youtube şi alte site-uri tot felul de perle, şi filmuleţe comice care să reflecte situaţia dramatică a următoarei generaţii de...hmm, studenţi? Dar, deja acest subiect este destul de "fumat" şi ca atare, îl trecem cu vederea. După bac, urmează examenele de titularizare pe posturi în învăţământ. După ce

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-77503376944451157802011-07-09T19:42:00.016+03:002011-07-13T23:44:36.557+03:00

În secolul XXI, America pare să fi prins gustul "exotic" al romanelor scrise de emigranţi. Dacă provii din Europa de Est şi ai talent, ai toate şansele ca în NY să ajungi un scriitor de succes. "Vagul" ucrainean Jonathan Safran Foer şi "vagul rusneac" venit din "Leninsburg", Gary Shteyngart sunt numai două exemple. În 2006 (anul apariţiei în USA), cel de-al doilea roman al său, Absurdistan a fost

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-42506894537274496842011-06-27T12:13:00.005+03:002011-06-27T13:07:38.330+03:00

Anul acest n-am prins mai nimic la TIFF şi acum, câteva zile mai târziu, încerc să recuperez. Cu riscul de a fi "so last summer" în materie de film, nu pot să nu scriu despre Viaţa peştilor (r: Matias Bize), despre care am auzit atât de mult vorbindu-se în timpul festivalului. Ei bine, mie mi-a lăsat impresia unui film "călduţ", cu un gust amar şi cu un cuplu fără prea multă chimie. Poate asta

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-87206256187347776342011-06-26T12:55:00.007+03:002011-06-26T13:51:45.309+03:00

Un lucru apreciez la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj: interesul tuturor pentru examenele de actorie din primii ani de studiu. Unii din simplă curiozitate sau pentru că au trecut deja prin asta, alţii pentru a-i susţine sau pentru a-şi "inspecta" concurenţa...motivele sunt variate. Cu toate astea, examenele de actorie devin evenimente "locale" în toată regula. De câte ori mi-am promis

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-90598637633195892562011-06-26T10:13:00.010+03:002011-06-26T23:10:54.767+03:00

E de la sine înţeles că premierele de teatru îmbină cultura cu mondenitatea. De mult nu mai văzusem atâtea personalităţi câte a strâns teatrul naţional din Cluj la premiera de aseară (25 iunie) a regizorului Alexandru Dabija, domni şi doamne importante situaţi în primele rânduri şi loji centrale: Andrei Şerban, Cristina Modreanu, Miruna Runcan, Dorina Chiriac, Bogdan Zsolt, Kezdi Imola şi mulţi

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-82721061117578956762011-06-23T11:06:00.005+03:002011-06-23T12:43:01.912+03:00

Ţin minte ca acum câţiva ani, eram o mare fană a posturilor de muzică. Ce-i drept, "pe vremea mea" (nu credeam că o să ajung prea curând să folosesc expresia asta!), deci "pe vremea mea" muzica era, dacă nu formatoare de gusturi, măcar pe toate gusturile, de la rock la pop si de la pop la regretatul dance, iar pe VH1, aveai şi norocul să asculţi jazzul anilor '40. "Erau vremuri bune" (cum ar

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-54747564496247351162011-06-21T14:12:00.009+03:002011-08-05T22:54:14.471+03:00

"Bunicul a făcut cruce cu degetele lui tremurânde către ţevile armelor sovietice îndreptate spre el. Tata s-a înecat cu denaturant de 96 de grade. Eu sunt în continuare Venedikt. Şi voi fi mereu astfel".Încă de la primele pagini ale jurnalului am stat să mă întreb dacă ceea ce povesteşte Venedikt în vârstă de 18 ani e realitatea sau un mare exerciţiu de imaginaţie pe care îl face scriitorul în

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-1026029373260457102011-06-07T10:13:00.004+03:002011-06-07T10:44:18.540+03:00

Şi pentru că iunie e perioada filmelor, şi, aparent am puţin timp liber am realizat o scurtă reţea de câteva filme pe care nu le-am uitat şi de care mi-e dor, iar legăturile dintre ele sunt realizate de unii actori din distribuţie. Enjoy (dacă nu le-aţi văzut, le recomand!!!):

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-68050557064436712152011-06-05T11:31:00.006+03:002011-06-05T12:17:40.929+03:00

În martie anul acesta, compania de teatru Dupblat a câştigat, în urma Proiectului de Practică teatrală în regiunile de Centru şi Nord-Vest, participarea la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS). Mare entuziasm şi fericire pentru Dupblat şi prietenii ei, mai ales că participarea la FITS nu este una oarecare, iar pentru un debutant, posibilitatea de a participa la festivaluri este,

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-34891870364060447612011-05-01T09:02:00.006+03:002011-05-03T21:57:40.818+03:00

Fatalitatea a făcut să nu mai am timp să scriu pe blog în ultima vreme. Aşa că m-am trezt în această dimineaţă mai devreme tocmai pentru asta. Zilele trecute mă întrebam de ce refuz de la un timp să merg la teatru şi ce face pentru mine un "spectacol bun". La 15-16 ani acceptam orice titlu de pe afiş, învinuindu-mă atunci când nu înţelegeam mare lucru. Se poate să fi fost un reprezentant al

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-75043842910840891892011-03-31T16:38:00.007+03:002011-03-31T16:56:05.908+03:00

3 poze de la repetiţia de ieri (30 martie 2011) "Nu mă privi."

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-68158701412898080912011-03-25T09:00:00.004+02:002011-03-25T09:25:33.427+02:00

Am revenit după exact o lună cu obişnuitele plimbări cu cisterna. Aşteptam să se facă primăvară şi să răsară evenimentele ca ciupercile după ploaie. Ei bine, aşa s-a şi întamplat. Fenomenul m-a prins la Tg Mureş, unde a avut loc a doua etapă a Practicii teatrale din Centru şi Nord-Vest (aka Fabrica de Teatru). Deşi companiile de teatru independent nu cresc peste noapte, cred totuşi că acest

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-21706477609193535392011-02-25T22:27:00.004+02:002011-02-25T23:07:37.831+02:00

Compozitorul american Mark Kuss scrie un concert dedicat violoncelistului clujean, Mihai Marica. De fiecare dată când acesta concertează la Cluj, mă simt în public ca la o reuniune de familie. Spun asta pentru că mă întâlnesc cu cel puţin jumătate din absolvenţii fostului meu liceu, generaţii peste generaţii. Pentru cel puţin o oră uit că a trecut ceva timp de când...Revenind la concertul din

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-4255027563758808332011-02-24T22:48:00.004+02:002011-02-25T00:10:07.516+02:00

"Viziunea occidentală asupra artei conduce, în opinia lui Artaud, la o cultură care separă piatra de psyche, care ignoră veritabilul eidolon (...)care nu e în stare să posede un lăcaş sacru, un loc al apariţiei invizibilului" (Monique Borie- Fantoma sau îndoiala teatrului). Întorcându-mă de la spectacolul din noua sală studio a Teatrului Maghiar, îmi găsesc agăţată de haina de la garderobă o

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-38702676735661249952011-02-21T18:12:00.010+02:002011-02-21T19:23:47.017+02:00

Akutagawa nu este foarte tradus în limba română. Editura Curtea Veche publică un volum de patru povestiri ce marchează patru puncte distincte din scurta carieră a scriitorului japonez. Destin tragic, Akutagawa se sinucide în 1927, la 35 de ani. Moartea lui marchează sfârşitul erei autorilor a căror operă nu era angajată politic. Dintr-un simbol al eleganţei literaturii de modă veche, o dată cu

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-812741488140920402011-02-20T18:18:00.003+02:002011-02-20T19:07:33.892+02:00

Musicalurile nu se află pe lista mea de preferinţe, dacă ele nu se numesc Sweeney Todd. Cu toate astea, nu pot să nu apreciez talentul şi rigoarea lor. Astăzi mă uitam la nişte scurte fragmente considerate "golden moments". Filmuleţele de mai jos le sunt dedicate şi acelora care nu sunt mari fani.

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-69455375672248087452011-02-13T19:37:00.007+02:002011-02-13T21:37:17.093+02:00

Black Swan mi-a fost recomandat de alţii prin onomatopee, de genul waw, whoa, pfff, uuuu, ewwwwww ş.a. Intrigată de aceste răspunsuri enigmatice, sâmbătă seara mi-am făcut timp de film. Dar mai întâi, am dat un check pe www.imdb.com să ştiu cu ce voi avea de-a face în următoarele 108 minute. Ei bine, Black Swan este ultima producţie semnată Darren Aronofsky (Requiem for a dream, Pi, The Fountain

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-85552572094639020152011-02-08T12:10:00.011+02:002011-02-08T14:45:54.754+02:00

Reţeta de succes tipic hollywoodiană: două staruri (a se citi "sex simboluri") implicate într-o poveste încâlcită, cu identităţi multiple, enigme de nerezolvat, seifuri cu bani, mafie rusească (obligatoriu!) şi servicii secrete. Şi pentru că Angelina Jolie era deja o certitudine de reuşită şi pentru că nu putea juca din nou cu Brad Pitt (să fim serioşi, cine ar mai vrea să vadă un "Mr. and Mrs.

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-27773117469406394822011-02-02T12:26:00.003+02:002011-02-02T12:56:14.601+02:00

Credeam că teoriile lui Craig (Actorul şi supramarioneta) sunt concepţii ale secolului trecut. Ei bine, zicala "God created Heaven and Earth, the rest is made in China" nici că devine mai adevărată astăzi, când asiaticii iau teoriile lui Craig "ad literam" şi le transformă în pură ştiinţă. Teatrul se poate face fără scenariul, decor, regizor, muzică sau lumini. Acum, s-a demonstrat că el se poate

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-81246450886697002012011-02-01T09:13:00.007+02:002011-08-29T18:42:58.987+03:00

În ultimul timp, aleg să citesc cărţi despre al căror subiect sau autor nu ştiu nimic. Pornesc fără vreo idee preconcepută. Aşa că, săptămâna trecută am dat peste Jim Crace, În clipa morţii. La început credeam că este un roman poliţist, dar după primele pagini am ajuns la concluzia că dădusem peste o adevărată capodoperă a detaliului, cu o structură cel puţin ciudată. Romanul începe cu o dublă

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-33153006077670872472011-01-25T09:12:00.004+02:002011-01-25T10:09:00.977+02:00

Există unele filme pe care nu mai am niciun interes să le văd în întregime, după ce am vizionat o anumită scenă din ele. Ce voi posta mai jos sunt astfel de momente, pe care le-am găsit întâmplător pe youtube. Enjoy:Perfect (1985)Fast times at Ridgemont High (1982)Angela & Viril (1993)Nowhere(1997) Carrie (1976)Romance and Cigarettes

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-91982365654136519032011-01-23T20:09:00.009+02:002011-01-25T10:03:32.427+02:00

Săptămâna trecută, TNC l-a avut ca invitat pe unul din cei mai importanţi regizori de teatru din Ierusalim. Din 2001, Michael Gurevitch este şi directorul artistic al teatrului Khan, singurul teatru de repertoriu din Ierusalim. Vineri, 21 ianuarie, regizorul invitat a avut o sesiune de Q&A cu angajaţii TNC. Timp de o oră, Michael Gurevitch a vorbit despre ce înseamnă să conduci un teatru în ţara

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-90485707759686648842011-01-23T13:11:00.008+02:002011-01-25T10:04:50.075+02:00

Iniţial, credeam că e vorba de Chip and Dale, dar apoi am aflat că este un fel de Chippendales. De fapt, ce s-a întâmplat la premiera din 20 ianuarie de la TNC a fost o combinaţie dintre copilării (Chip and Dale) şi ideea că "sex sells" (Chippendales). Chip şi Dale făcând striptease. Mai pe româneşte, furăm dale pe care le vindem, apoi mâncăm chipsuri cu surprize, după care facem şi striptease.

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-71272263574207267532011-01-20T11:15:00.003+02:002011-01-20T11:40:33.382+02:00

Ne-am obişnuit ca producţiile importate de Teatro de la Abadia (Madrid) la festivalul Interferenţe să fie „de excepţie”, să ne dea pe spate. Acest lucru s-a întâmplat şi acum doi ani cu „Pacea perpetuă” (de Juan Mayorga, regia: José Luis Gómez). Anul acesta, Teatro de la Abadia s-a prezentat publicului clujean cu o producţie semnată Krystian Lupa, „Sfârşit de partidă”, de Beckett. Este pentru

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-32913564733608801762011-01-13T18:43:00.016+02:002011-01-14T15:22:34.680+02:00

Există în societatea noastră un hybris demn de tragedia antică. Nu sunt la ordinea zilei cu evenimentele, nu citesc ziare, nu mă uit la ştiri, cunosc felia mea de viaţă, care uneori mi se pare prea lată, prea lungă, prea scurtă sau prea îngustă. Cunosc faptul că, acum mai bine de douăzeci de ani am făcut o schimbare, iar acum, încălţaţi în converşi ne întrebăm "where to go". Suntem la graniţa

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-59409015834172987592010-12-23T13:21:00.005+02:002010-12-23T13:50:31.459+02:00

Recunosc că nu-mi place luna cadourilor, din simplul fapt că nu ştiu ţine niciun secret. Am dat iama prin librării şi m-am speriat de preţurile foarte accesibile, din această perioadă. Aviz pentru amatorii de chilipiruri: la Humanitas, cărţi pe care în timpul anului le vedeaţi pe raft la 30-40 lei, s-ar putea să le găsiţi la 10 (că e Moartea tragediei a lui Steiner, ediţia bilingvă a teatrului

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-18860525484746047602010-12-08T17:58:00.008+02:002010-12-08T20:32:09.910+02:00

Şi am aşteptat aseară 40 de minute în faţa Teatrului Maghiar, cu biletul în buzunar, la "Pyramus and Thisbe 4 you", în regia lui Alexandru Dabija. Ştiu, ştiu, l-am văzut târziu, dar mai bine decât niciodată. Nu credeam că ceva mă mai putea scoate din starea aceea încordată, cu nervii întinşi şi frigul în oase. A meritat sau n-a meritat, aceasta este întrebarea. Ei bine, dacă un spectacol te poate

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-20194214622302231272010-12-04T14:42:00.005+02:002010-12-04T16:17:32.082+02:00

Mă gândesc la imagini. Imagini care mi-au rămas pe retină din trecutul meu cel mai trecut şi care îmi revin atunci când mă aştept mai puţin. La fel ca cerculeţele minuscule, transparente care îţi apar câteodată prin faţa ochilor şi pe care le confunzi cu praf. Nu vreau să (psih)analizez nimic. Sunt doar nişte detalii bizare care mi-au rămas în minte foarte mulţi ani. Unul din cele mai vechi este

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-16314864356488506852010-11-17T22:11:00.010+02:002010-12-02T19:59:13.342+02:00

Când Brownyn Tweddle a fondat compania de teatru Quartett, în 2005, scopurile ei au fost definite ca un "schimb de experienţă" dintre Europa şi Noua Zeelandă: punerea în scenă a pieselor contemporane europene în Noua Zeelandă şi promovarea textelor de teatru din Noua Zeelandă în Europa. Această alegere a fost din start atât inovatoare, cât şi riscantă, pentru că în ambele situaţii, spectacolele

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-20915635930957205392010-11-14T16:24:00.004+02:002010-11-14T20:30:15.012+02:00

Mi-am pus în gând ca zi de zi să fac un exerciţiu de eliminare a locurilor comune din mine, "scuipând" pe hârtie orice-mi trece prin minte timp de 5 minute. Totuşi, pentru că e prima dată din lungul şir de incoerenţe zilnice, m-am gândit să scriu direct aici. Aşa deci, ora 4.33 pm:"La dracu, la naiba, mama mă-sii, urăsc duminicile, urăsc duminica asta în special, pentru că duminicile sunt pentru

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-41018382223788386772010-11-10T19:05:00.008+02:002011-08-29T18:39:31.043+03:00

O carte pe care am citit-o doar pentru că se afla aruncată undeva pe covor. Nu m-a atras titlul ("Un dulce miros de moarte"), iar interesul mi l-a trezit numele autorului (după ce-am citit despre el). Guillermo Arriaga, cunoscut mai mult ca scenarist, autorul unor producţii ca "Amores Perros", "21 grams" sau "Babel". Bun, şi cu asta am spus tot, nu? Ei, bine, nu... Cartea aici de faţă m-a prins

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-6233714485295055322010-11-08T21:21:00.006+02:002010-11-08T21:54:31.683+02:00

Săptămâna aceasta, vecinul de deasupra şi-a dat ultima suflare prin mica gaură din gât, rezultatul unei traheotomii de toată frumuseţea. Un orificiu care pe mine mă îngrozea de fiecare dată când ne întâlneam în faţa blocului. Vecinul meu mă ura pentru că studiam la pian. Mă hărţuia de fiecare dată când făceam asta, aruncându-se sistematic cu tot corpul în tavanul meu. Vecinul meu ura muzica de

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-20170879689158133102010-11-07T09:07:00.012+02:002010-11-09T09:45:11.680+02:00

Am fost la Tg. Mureş timp de două săptămâni pentru o serie de worshopuri susţinute de practicieni şi teoreticieni activi la ora actuală în lumea teatrului. Cu ce ocazie? Cu ocazia demarării unui proiect foarte interesant şi să sperăm, de viitor, al încurajării tinerilor pe piaţa de muncă. Şi nu numai. Sunt foarte curioasă să văd dacă, în urma proiectului, se vor înmulţi companiile de teatru

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-76085869357822820802010-10-22T08:53:00.018+03:002010-10-22T09:38:16.873+03:00

Jake şi Dinos Chapman, doi indivizi care se ocupă cu modelarea figurinelor din plastic. Puţin Bosch amestecat cu McDonald's sau nazism. Iadul zilelor noastre machetat şi aşezat în acvarii. Enjoy:Check their website

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-10412934836991741182010-10-20T15:25:00.002+03:002010-10-20T16:45:35.379+03:00

De cinci minute stau în faţa monitorului cu ţigara neaprinsă în colţul gurii. Încerc să-mi pun o ordine în gânduri, dar sunt atât de împrăştiate încât nimic nu face sens.Ploaia de afară e de vină pentru tâmpenia mea de azi.Şi e timp liber. Timp liber care nu ar trebui să fie.Ce fac oamenii când au mult timp liber şi se plictisesc?Gândesc prea mult.Cred că ar mai trebui să-mi pun o gură de

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-13285228130188319902010-10-12T00:13:00.005+03:002010-10-12T00:24:40.284+03:00

Ne-am obişnuit ca filmele balcanice să aibă o poezie aparte. De la Kusturica încoace, toate pendulează între miracolul vieţii şi magia morţii. Când cele două elemente ajung la o interferenţă, se naşte povestea de viaţă. Că e dramă sau comedie, şcoala balcanică de film deţine o oarecare poezie în scenariu, imagini şi personaje, dând o aură filosofico-etnică şi explicând astfel întregul mers al

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-45615356320778333732010-10-10T11:14:00.006+03:002010-10-10T11:41:13.431+03:00

Sincer, nu mă prea atrag pe ecran dramele romantice. De ce? Pentru că, atunci când nu sunt realizate bine ele riscă să cadă într-un penibil zaharisit, la care îi poţi anticipa replicile plictisit din scaunul de spectator, cu gura plină de popcorn şi suc. Dar asta e o singură opinie: nu plâng la filmele "de fete", din principiu. Aseară am nimerit la un film din competiţia Comedy, la Republica. "

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-46464886744333187782010-10-08T11:42:00.013+03:002010-10-08T15:27:22.357+03:00

Îmi plac documentarele scoase de Discovery Channel. Nu, nu mă refer la eterna poveste cu fiul soarelui şi alte crezuri egiptene. În principiu, am o plăcere perversă de a vedea dosarele FBI, mystery crimes şi chiar cele de chirurgie estetică (foarte folositoare în cazul în care nu eşti mulţumit cu tine însuţi). Aseară am văzut câteva episoade din "Most evil women in history". Şi da, ele pot fi mai

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-5460827258083763232010-10-01T12:59:00.007+03:002010-10-01T15:05:45.229+03:00

Ca un făcut, ieri seară şi azi dimineaţă citeam o carte care reflecta toate nemulţumirile mele explicate cu o postare mai jos. Russendisko a lui Wladimir Kaminer este o carte cu şi despre emigranţi. Volumul a apărut la noi în 2005 la editura Idea în traducerea lui Radu-Mihai Alexe. Ei bine, volumul este o panoramare a babiloniei din Berlin, după anii '90.În 1990, profitând de o slăbire a

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-23510614502472919962010-09-30T21:06:00.009+03:002010-09-30T22:52:27.494+03:00

Săptămâna aceasta: întâlniri cu prieteni supăraţi pe România, "hai să plecăm de aici cât mai repede", "unde să plecăm", "ce să facem". ORICE. Toţi ştim că e mai bine în străinătate, de la cerşetori la taximetrişti, părinţi şi copii de grădiniţă. Nu vreau să fac o teorie despre cât e de bine în vest şi cât de nasol e aici la noi; ar fi o ipocrizie să mă plâng, când alţii o duc şi mai rău. La ce

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-79161876604797565772010-09-28T19:25:00.007+03:002010-09-29T09:46:45.898+03:00

Mă întrebam azi dacă s-a montat, se montează sau se mai montează la noi piesele lui Israel Horovitz. Google îmi spune că ultimul spectacol a fost cândva prin 2002, după un text numit "LEBENSRAUM-Spaţiul vital", în regia Alexandrei Badea. Ce-mi venii astăzi cu Israel Horovitz? Nu mare lucru, răsfoiam un volum de dramaturgie apărut în 2006 la Methuen Drama, cu o prefaţă de Eugene Ionesco. O

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-59654966696616702292010-09-27T10:16:00.004+03:002010-09-27T10:27:56.490+03:00

Azi-deschiderea anului universitar (colecţia toamnă-iarnă). Mi-am adus aminte că, în primul an de facultate, în entuziasmul meu, am ratat festivitatea. În acelaşi entuziasm m-am trezit a doua zi la 6.30 dimineaţa să ajung la cursuri...care, din păcate, nu s-au ţinut. Anul acesta îmi doresc să se ţină majoritatea cursurilor şi să avem cât mai multe proiecte "în lucru". Baftă celor care încep azi!

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-448198353390897012010-09-23T09:08:00.006+03:002010-09-23T12:16:40.715+03:00

Aseară a fost avanpremieraspectacolului Măsură pentru măsură, după William Shakespeare, în regia lui Matthias Langhoff. Da, la Teatrul Maghiar, unde altundeva? Eveniment care a marcat deschiderea stagiunii. Dacă vă înarmaţi cu muuuultă răbdare (spectacolul durează 4 ore!), unii din voi ar putea avea surprize plăcute. Asta în cazul în care vă place Brecht şi aţi ajuns la un spectacol de

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-47686637237504939212010-09-22T09:35:00.009+03:002010-09-22T11:36:29.145+03:00

Ieri, 21 septembrie, a fost ziua internaţională a păcii, lucru care ar fi trecut pe lângă mine neobservat dacă nu nimeream la evenimentul organizat de Patrir, la Casa Tranzit. Cum nu ştiam "ce se dă", am intrat în sală fără nicio idee preconcepută. Mi s-a vorbit timp de vreo 10 minute despre cât de specială fusese ziua de azi, numită peace one day: pace şi linişte peste tot, încetarea războaielor

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-8071026988265042862010-09-16T10:45:00.006+03:002010-09-16T13:17:55.555+03:00

Dacă postarea anterioară a fost despre muzică, şi următoarea va fi tot despre asta (să epuizăm subiectul pentru această lună). Ei bine, ieri am ajuns la concluzia că fiecare dintre noi are un top ten al celor mai enervante vedete care schelălăie pe posturile de muzică făcându-ne să schimbăm pe RealitateaTV. TopTen-ul meu este următorul:1. Jason, pardon Justin Bieber (pentru că este un puber

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-56133646015332084852010-09-14T19:06:00.009+03:002010-09-14T21:27:29.674+03:00

Eu nu caut muzică nouă. De cele mai multe ori găsesc formaţii absolut din întâmplare, şi trebuie să recunosc, am mare noroc. Nu mă prea pricep la stiluri, nici nu ştiu cum să caracterizez muzica pe care o ascult; de fapt, nu-mi prea pasă de stil, trebuie să "rezonez" eu şi asta contează. Însă, nu pot să nu îmi dau cu părerea că, în ultima vreme, britanicii şi canadienii sunt on the top (asta cel

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-65787472807925320572010-09-11T10:02:00.005+03:002010-09-11T10:52:30.926+03:00

Regula nr.1: nu ne aducem acasă grijile de la locul de muncă. Regula nr.2: nu amestecăm sentimentele cu ceea ce facem pentru bani. Două reguli care funcţionează cam în orice domeniu de activitate, dar mai ales dacă eşti cel mai cunoscut călău al ţinutului, solicitat de orice închisoare de stat. Bărbaţii familiei Pierrepoint au fost călăi din tată-n fiu, însă Albert i-a întrecut pe toţi, reuşind

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-57081731969420035462010-09-10T12:45:00.002+03:002010-09-10T12:53:56.451+03:00

Cum să scrii literatură despre literatură? Subiectul te „închide” din start, iar dacă e şi despre Dostoievski, războiul pare pierdut de la început. Când am primit romanul „O vară la Baden-Baden” nu ştiam nimic despre autorul ei. Nici nu e de mirare: acesta e singurul lui roman. De fapt, Ţâpkin nu a fost nici măcar scriitor „de meserie” ci „de sertar”, nu a avut nici o tangenţă cu cercurile

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-4154290669273174652010-09-10T10:52:00.006+03:002010-09-10T12:30:03.942+03:00

Întotdeauna oamenii au încercat să inventeze mituri şi ritualuri care să facă lumea de dincolo un loc, dacă nu accesibil, măcar acceptabil. Dar ce te faci când moartea te caută acasă, iar tu o cauţi altundeva, poate în trecut? În imaginea părinţilor defuncţi, care te primesc cu căldură în confortul propriei lor locuinţe, după binecunoscuta frază "Come to the darkside, we have cookies"...Romanul

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-4034852040664901092010-09-08T14:48:00.005+03:002010-09-08T15:54:07.456+03:00

Astăzi vorbesc la telefon cu NG. 45 de minute încercând să ne găsim un răspuns. Ajung la concluzia că ceea ne lipseşte nouă, generaţiei noastre, este sensul. Încotro? De ce? Cum? Când? La ce bun? Vorbesc ca despre o revelaţie, deşi probabil şi alţii au trecut prin acelaşi lucru cu zeci de ani înaintea noastră. Însă, pentru generaţia mea este o premieră, aşa că o voi trata ca atare. Suntem:O mână

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-91607954152992992092010-09-03T08:58:00.013+03:002010-09-03T12:25:38.922+03:00

Anul acesta am auzit că a fost un succes: 63000 de oameni în 4 zile de festival.M-am enervat că am uitat de N.O.H.A şi i-am ratat.Nu înţeleg de ce organizatorii ţin ca Tankcsapda să cânte în fiecare an la scena mare.Surpriză plăcută: Parov Stelar la scena Kiss, Butterflies in my stomach la scena Ciuc (cu singura menţionare că solista ar trebui înlocuită!) şi Europe la main stage ( concert la care

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-26588506966111602982010-08-23T22:27:00.007+03:002010-08-23T23:19:47.674+03:00

Am pierdut şirul zilelor. E un continuu ieri. Abia acum cinci minute m-am trezit când am văzut în blogroll-ul altora că ultima mea postare a fost acum două săptămâni. Două săptămâni pe care le-am "supravieţuit" într-o stare semi-trează, semi-conştientă, semi-intelectuală, semi-convalescentă, semi-fericită, semi-entuziasmată. Mai pe scurt, nu-mi explic de ce şi mai degrabă, cum a trecut timpul

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-22742970050904464142010-08-07T13:34:00.010+03:002010-08-07T14:27:12.244+03:00

Marea mea confuzie la numele Erofeev (mică ignoranţă...). Iniţial, îl voiam pe Venedikt, dar m-am ales cu Victor. Nu am regretat. Îmi plac la nebunie promoţiile de la librăriile din centru, prin care îţi permiţi să cumperi cărţi noi (mai ieftine decât în anticariate). Da, mai am viaţă, nu stau doar cu cartea în faţă, dar simt că e momentul "să-mi fac plinul" de titluri. Citesc foarte repede. Mai

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-51980644834164355102010-08-07T11:37:00.008+03:002010-08-07T15:32:38.031+03:00

Romanele "de vară" trec ca hiturile despre mare difuzate la radio. Nu ştiu exact unde se trasează linia între lectură şi digestie, în cazul lor. Oricum, sunt binevenite pe timpul ploilor scurte şi temperaturilor peste 35 de grade. Joey Goebel a debutat în 2003 cu romanul "Anomalii" (The Anomalies) la vârsta mea de acum. Încep să cred că e timpul ideal de a pune cap la cap lecţiile din 23 de ani

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-13549535789898574372010-08-05T13:19:00.003+03:002010-08-05T13:49:17.939+03:00

Am chef să ascult muzică veche. Un prieten îmi spunea că anii '30 pot fi consideraţi vechi, iar tot ce vine după, mai e valabil şi astăzi. Tind să-mi cred prietenul. Muzica pe care o ascult cu ai mei de când mă ştiu, chiar dinainte să mă nasc, când auzeam Beatles şi Black Sabath, Phoenix şi Semnal M. Anii şaizeci sunt al naibii de departe, dar pentru mine înseamnă "acasă". Locul în care te

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-36132297352604608982010-08-02T22:21:00.006+03:002010-08-02T23:09:08.628+03:00

Există o revistă despre care nu auzisem până acum câteva zile ("sunt ignorantă, ştiu!")şi pe care încă nu am avut timp necesar să o citesc, dar am răsfoit cele şase numere pe care le am în format pdf. Revista se numeşte Film Menu şi e editată, după cum spune coordonatorul Andrei Rus, "în proporţie de 90 la sută de studenţii facultăţii de film, în cadrul UNATC". Frumos proiect, cam singur-singurel

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-5329303420288180292010-08-01T13:30:00.005+03:002010-08-01T22:02:08.984+03:00

Vara trăiesc în trecut. Îmi compar verile între ele şi mi se pare că sunt atât de asemănătoare.Îmi compar verile între ele şi mi se pare că sunt atât de diferite.Îmi place atunci când:...Plouă cu soare...Ne înghesuim mai mulţi într-o Skoda şi mergem pe autostradă. ...Suntem aşa de mulţi că stăm şi în portbagaj. În portbagaj pe autostradă....Vara orice poate semăna a familie....Îmi număr vânătăile

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-32532184960767548252010-07-28T23:12:00.002+03:002010-07-28T23:36:40.668+03:00

Sunt zile în care te saturi de tine, de ceea ce vezi în oglindă, de vocea care te însoţeşte oriunde te duci, de playlistul din winap, de aceleaşi discuţii şi aceleaşi haine. Ce faci?NG îmi scrie că, mai nou, se întreabă non stop cum ar fi viaţa ei dacă ar fi...altfel. M. îşi răspunde de fiecare dată altceva.Şi eu la fel.Probabil că dacă am fi altceva decât suntem, am visa la viaţa noastră de acum

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-14324542429654185942010-07-26T00:20:00.005+03:002010-07-27T10:21:38.426+03:00

În copilărie mi se citea o poveste absolut minunată despre un prinţ care căuta frumuseţea perfectă. Şi pentru că aşa ceva nu exista pe pământ, s-a gândit s-o "fabrice". Cum? Ansamblând cei mai frumoşi ochi din lume cu cel mai frumos nas, cele mai frumoase buze, cele mai frumoase urechi, cel mai frumos gât, cel mai frumos piept, cele mai frumoase picioare ş.a.m.d. Rezultatul fusese dezastruos, iar

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-5936119063570906292010-07-24T18:27:00.006+03:002010-07-25T13:31:23.880+03:00

Câţi dintre noi nu am visat în copilărie să primim scrisori? Câţi dintre noi am crezut că oamenilor mari le este foarte uşor să răspundă întrebărilor noastre mici? De ce suntem singuri?De unde vin copiii? Cum să supravieţuim? Ce să faci când te îndrăgosteşti? Mary and Max, animaţia din 2009 al lui Adam Elliot este o poveste despre prietenia adevărată. Ceea ce leagă doi oameni nu sunt nici

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-67535877881673404262010-07-23T00:01:00.004+03:002010-07-23T00:43:24.431+03:00

Acum o lună, eu şi Rafael am vrut să facem un joc de imaginaţie: să luăm un film despre care nu am citit nicio recenzie, nu am văzut nicio prezentare şi nici măcar vreo scenă pe youtube şi să-i citim scenariul, după care să-l discutăm. Apoi, ca rezultat final, să vedem "produsul finit". Au venit altele şi am abandonat această muncă voluntară, pe care o începusem cu entuziasm. Alesesem "The White

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-38980298948144745412010-07-21T16:12:00.005+03:002010-07-21T17:03:41.060+03:00

Azi nu am chef. Aş putea alege o mulţime de lucruri, dar eu am ales să nu fac nimic. Aleg să beau câte cafele pe zi vreau, aleg să dorm atunci când răsare soarele, aleg să re-descopăr oameni din jur, să re-citesc fragmente din cărţi care mi-au plăcut, să văd câte trei-patru filme pe zi, să nu-mi fac niciun fel de plan, să fumez mai puţin, să fac poze peste poze, să-mi bat joc de penibil, să mă

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-20341297661037185712010-07-11T11:35:00.006+03:002010-07-11T12:37:51.516+03:00

Întotdeauna m-au pasionat modalităţile prin care un corp poate ajunge la idealul de plasticitate posibil. Privesc spectacolele de teatru-dans (trecute de fapt de mult timp în sfera performance-ului) cu un fel de fascinaţie a necunoscutului. Cunoştinţele mele în acest domeniu nu sunt foarte multe, însă, am un top 3 al coregafilor ale căror spectacole aş vrea să le văd pe viitor. Adică: Wayne

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-84147542874184565942010-07-07T11:50:00.004+03:002010-07-07T12:04:10.636+03:00

Probabil câţiva din cei care citiţi acest blog, vă întrebaţi cum pot să redactez lucid la aceste ore inumane care sunt afişate la finalul fiecărei postări. Explicaţia e simplă, Cisterna şi Băutorii de Schnapps se află pe acelaşi fus orar cu Moscova. Asta nu denotă niciun fel de simpatie politică, e pentru ca prietenul meu moscovit să se simtă ca acasă, atunci când mă mai citeşte cu google

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-64839956580181872322010-07-06T23:08:00.005+03:002010-08-07T15:10:12.702+03:00

Romane de vară, cumpărate la promoţii, de la 5 la 10 lei, lucru absolut genial pentru buzunarele mele goale. Deci, mi-am luat o carte puţin mai ieftină decât un pachet de ţigări. Mi-a plăcut titlul foarte mult şi faptul că e scrisă în tandem. Un fel de Ilf şi Petrov, varianta mexicană. Bine, nu chiar...pe aproape: Subcomandante Marcos este purtătorul de cuvânt al EZLN (Armata Zapatistă de

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-18570804195209468842010-07-05T22:41:00.003+03:002010-07-05T23:20:29.597+03:00

Eh, ştiu că sunt plictisitoare, dar eu însămi mă plictisesc şi aşa că simt nevoia să scriu. Un gând care mi-a trecut prin cap era dacă astăzi se mai practică "idolii copilăriei". Eu nu-mi pot imagina ce fel de existenţă duc copiii de acum, dar nici nu este unul din punctele mele de interes. Mă întreb dacă idolii pe care mi-i alesesem eu între 10-15 ani mi-au folosit. Niciodată nu am pus problema

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-72972529891977663362010-07-04T20:37:00.002+03:002010-07-04T21:57:31.730+03:00

Sunt momente când simţi că te doare istoria, că e nodul ăla din gât de care nu mai poţi să scapi, aşezat dintotdeauna şi pentru totdeauna acolo în conştiinţă. Urăsc patriotismul, românii tâmpiţi şi vasta cultură ce se întinde de la creşterea la prăjirea seminţelor de floarea soarelui. Nu-mi place capitala, nu-mi place "la mare" şi nu-mi place Moldova, şi totodată niciun grai din aceste părţi de

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-9890283337308413132010-06-24T11:31:00.004+03:002010-06-24T12:35:55.382+03:00

Îmi aprind o ţigară. Hai să facem schimb de vicii...Am început să beau cafea la 13 ani, iar acum nu mai beau aproape deloc. Am început să fumez la 16. Dacă lumea asta ar fi fără vicii, nu s-ar mai vorbi în Biblie de Rai. Într-o dimineaţă (una din acele dimineţi nenorocite din primele minute de realitate), stăteam pe balcon şi fumam şi mă gândeam la Geneză şi la toate lucrurile din lume (doar cât

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-8680185889818297072010-06-23T17:38:00.004+03:002010-06-23T17:47:21.918+03:00

Aceşti "The Corrs" ai muzicii de cameră ne-au făcut ziua de duminică mai frumoasă :)...Chiar îmi era dor de voi! America, London and Paris reunited! La mai mare, fratiucilor!

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4556964864329338890.post-91421521246826249512010-06-11T10:23:00.004+03:002010-06-11T12:11:39.180+03:00

Anul trecut...Stăteam în bucătăria din casa de pe Brătianu şi beam cafea simplă (pentru că se terminaseră resursele de lapte şi zahăr exact în acea dimineaţă.) Mă uitam pe geamul deschis de Anna (ca să nu fim atât de rupţi de lume). Festivitatea de sfârşit de an şcolar la liceul de vis-a-vis. Am ascultat atunci toate mediile strigate la microfon. Totdeauna când mă trezeam în casa asta, aveam pe

Alexandra Felseghihttp://www.blogger.com/profile/02058913526722416942noreply@blogger.com1