Flori de mină (premiera, 17-18 martie 2011, Studio Yorick)
Laborator de teatru studenţesc pe bani europeni
De curând, la Târgu Mureş, a avut loc un festival-concurs de teatru studenţesc, care este parte a unui program mai larg de integrare profesională a absolvenţilor facultăţilor de teatru pe „piaţa" deja suprapopulată de actori şi regizori tineri.
Oraşul Târgu Mureş poate fi, pe bună dreptate, considerat un fel de capitală a teatrului independent, acolo existând de ani buni o mişcare artistică underground foarte serioasă care a pus cu mult în umbră teatrul de stat din localitate. Vârf de lance al acestei guerille teatrale a fost Teatrul 74 care, după ce ani de zile s-a luptat cu structurile anchilozate ale statului, a învăţat cum se pot afirma „independenţii" chiar şi în România. Având deja know how-ul, directorul acestei instituţii, actorul Theo Marton, a pus la punct împreună cu echipa sa un proiect prin care tinerii artişti ce vin din urmă să fie învăţaţi să-şi creeze trupe independente. Proiectul a primit finanţare europeană şi astfel, studenţii din trei centre universitare, Târgu Mureş, Sibiu şi Cluj au fost aduşi la Teatrul 74, unde au fost instruiţi profesional de către importanţi actori, regizori şi manageri de teatru. (citeşte mai mult, aici)
...publicat în România liberă, la 4 aprilie 2011, autor: Gabriela Lupu
Viitorul se numără în multiplu de 2x12
S-a încheiat al doilea stagiu al proiectului Practica Teatrala în Regiunile Centru si Nord-Vest, organizat de Teatru-74 în parteneriat cu Universitatea de Arte Tg. Mures. Principalul sau scop este cel de a face mai usoara tranzitia studentilor de la scoala la viata activa, ajutând la „absorbtia tinerilor pe piata de munca“. E vorba despre acel proiect care a reusit performanta de a obtine 830 000 euro din fondurile UE, ocupând locul al doilea pe axa sa si al saselea între toate proiectele din 2007-2010 finantate din fonduri europene si gestionate de Guvernul României. La el participa 248 de studenti din anul terminal sau de la Master, cu toate specializarile Facultatilor de Teatru din Universitatea de Arte Tg. Mures, Universitatea „Babes-Bolyai“ Cluj si Universitatea „Lucian Blaga“ Sibiu. (citeşte mai departe aici)
...publicat în Revista Cultura, 31 martie, autor: Cristina Rusiecki
Ce înseamnă să fii independent
La parafraza după Oscar Wilde din titlu a răspuns Teatrul 74 din Tg. Mureş. În ciuda tradiţiei mioritice a fatalităţii, instituită de ciobanul moldovean, directorul Teatrului 74, Theo Marton, şi echipa lui şi-au luat soarta în propriile mîini şi au creat un program care să îi înveţe pe studenţii la teatru cum să îşi găsească un loc de muncă după terminarea facultăţii. Problema e veche şi spinoasă căci şcoala nu ajută studentul să transforme ceea ce învaţă în realitate (teoria ca teoria...). Proiectul „Practică Teatrală în Regiunile de Centru şi Nord-Vest” a obţinut finanţare din fonduri europene pentru doi ani, timp în care studenţii români şi maghiari de la universităţile din Tg Mureş, Cluj şi Sibiu învaţă să creeze companii independente. Într-o primă etapă, au loc ateliere cu profesionişti în dramaturgie, regie, scenografie, actorie şi jurnalism, iar în a doua parte, echipe de artişti şi manageri, combinate din toate cele trei centre universitare creează un spectacol într-o companie independentă fictivă. Cu alte cuvinte, învaţă să facă teatru pe cont propriu, dar cu bani europeni. (citeşte continuarea aici)
...publicat în Dilema veche, la 24 martie 2011, autor: Oana Stoica
Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr (premiera, 24 aprilie 2010, Bastionul Croitorilor)
Drăcuind prin Bastion
Suntem introduşi în acţiune într-un mod destul de aparte. Deşi cred că nu aş risca prea mult dacă aş spune că mai degrabă ficţiunea este cea care pătrunde în realitatea noastră. Nu e tot una: încă înaintea începerii spectacolului, unul dintre personaje, Amărel (Raluca Lupan), coboară scările Bastionului Croitorilor, în faţa căruia va aştepta, alături de spectatori, să fie invitat înăuntru.
Înţelegem că funcţia noastră de public este uşor glisată înspre cea de clienţi, în aşteptarea unei audiţii cu bătrânul diavol, dr. Sfredelin (Florina Florian). Acest joc de-a du-te vino al realului cu ficţionalul se menţine şi după ce suntem cu toţii invitaţi de către secretara Iadului (Alexandra Felseghi), să parcurgem un mic tur al cetăţii medievale, pe fondul explicaţiilor acesteia. Exact: spaţiul neconvenţional pentru un spectacol de teatru, devine cadrul oficial al instituţiei diavoleşti. După ce ni se prezintă istoricul cetăţii şi ne sunt arătate pe fereastră unele din vestigiile rămase din ceea ce a fost o dată un oraş- ironie categorică la adresa Clujului de astăzi- îl cunoaştem şi pe marele maestru-psiholog în ale dracilor şi drăciilor, însuşi doctorul Sfredelin. Diavolul în halat. Florina Florian face un drac de milioane. Sfredelin este o întruchipare a isteţimii şi a puterii generate de aceasta. Se prezintă singur, împărţindu-ne cărţile sale de vizită: D.C.D.S. Departamentul de Consultare a Diavolilor Stresaţi, camera 2, lângă cazane.
Imediat apoi intră în terapie şi umilul diavol-învăţăcel Amărel, care se confruntă cu o problemă nu tocmai uşoară: clientul său s-a îndrăgostit de o creştină! Urmează un brainstorming amuzant pe această temă, amândoi făcând toate eforturile ca Amărel să îl readucă pe calea nedreptăţii pe clientul său. Însă, de câte ori o problemă este rezolvată, apare alta şi alta, toate stând în calea carierei drăceşti a ambiţiosului Amărel. Disperarea celor doi demoni este maximă atunci când clientul/pacientul indisciplinat se căsătoreşte cu iubita lui creştină, cei doi fiind puşi într-o situaţie imposibilă. Frustrarea şi neputinţa explodează într-un comic formidabil.
Un moment special al spectacolului este performance-ul de cabaret al celor trei personaje cu interpretarea vocală a Florinei Florian pe muzica Lizei Minelli. Totul se întâmplă într-un decor simplu, populat de pantofii sufletelor corupte de diavoli. Înălţimea încăperii îi oferă acesteia un aer de austeritate misterioasă. Coliziunea dintre această formală severitate şi grotescul personajelor dau şi mai multă forţă umorului care stăpâneşte întregul spectacol.
Adaptarea Alexandrei Felseghi după romanul lui C.S.Lewis este o privire nostimă- şi bineînţeşes ironică- asupra vieţii şi a ceea ce determină, poate întregul ei parcurs. O fabulă despre răutate ca normalitate cotidiană. Un spectacol reuşit.
...scris de Teodora Păcurar, publicat în revista Man.In.Fest, trimestrial de cultură a spectacolului (Nr.2/2010)
Spectacol cu draci la Bastion
"Nu-s foarte dusă pe la teatru. De obicei prefer jocul absurd al cotidianului şi prestaţiile proaste ale actorilor reali. Simt arareori dorinţa/nevoia să evadez, să mă transform în … spectator. Vineri, însă, a fost o clipă din asta. Un moment în care am zis, gata, mă abandonez în sala asta, în faţa acestor oameni, să vedem dacă mă conving…
A fost un spectacol: “Sfaturile unui Diavol bătrân către unul mai tânăr”, o dramatizare amuzantă după romanul omonim al lui C.S. Lewis(...)" (pentru vizualizarea întregului articol, clic unde scrie AICI)...postat de Bianca Felseghi pe www.biazofia.com, în 25 aprilie 2010
Viaţa şi opiniile filosofice ale unei pisici (premiera, 3 februarie 2010,Studio Art&Performance)
Filosofiile unei pisici
"Spaţiile cafenelor nu mai sunt de mult dedicate exclusiv consumului băuturilor, iar Studio Art&Performance este un exemplu în acest sens. Miercuri seara, aici s-a servit o porţie de filosofie... felină. Echipa formată din Oana Ianuli, actorii Silviu Ruşti, Florina Florian şi Raluca Lupan şi tânăra regizoare Alexandra Felseghi a prezentat în spaţiul cafenelei spectacolul “Viaţa şi opiniile filosofice ale unei pisici”, după un text inedit scris de Hippolyte Taine(...)" (pentru vizualizarea articolului clic aici.)...postat de Irina Iacob în Ziua de Cluj (4 februarie 2010)
